Treceți la conținutul principal

Dor

Nu-mi vine să cred că au trecut deja 5 ani de când ai plecat...
Încă te văd în orice bătrân cu părul de argint care trece strada puțin șchiopătat. Asta mă duce înapoi în timp și îmi amintesc cum veneai mereu iarna și-mi faceai cărare prin zăpadă; îmi amintesc când intram în căsuța voastră și mă lovea căldura în față.
Știi ce-mi mai amintesc? Cum râdeai mereu de desenele mele și eu mă supăram, cum mereu îmi spuneai că trebuie să învăț matematică, deși eram cea mai varză la asta. „Trebuie să știi să numeri banii, bunicu”, îmi spuneai.
Mereu mă enervam, copil fiind. Acum îmi dau seama, de fapt, cât de mult țineai la mine.
Regret că boala te-a luat de lângă noi și că n-ai apucat cei 77 de ani pe care i-ai fi împlinit azi; regret că nu am mai putut să-ți spun nimic din toate astea și față în față.

*20 martie 2018*


Comentarii