inked heartbeats

Nu-mi vine să cred că au trecut deja 5 ani de când ai plecat... Încă te văd în orice bătrân cu părul de argint care trece strada puțin șchiopătat. Asta mă duce înapoi în timp și îmi amintesc cum veneai mereu iarna și-mi faceai cărare prin zăpadă; îmi amintesc când intram în căsuța voastră și mă lovea căldura în față. Știi ce-mi mai amintesc? Cum râdeai mereu de desenele mele și eu mă supăram, cum  mereu îmi spuneai că trebuie să învăț matematică, deși eram cea mai varză la asta. „Trebuie să știi să numeri banii, bunicu”, îmi spuneai. Mereu mă enervam, copil fiind. Acum îmi dau seama, de fapt, cât de mult țineai la mine. Regret că boala te-a luat de lângă noi și că n-ai apucat cei 77 de ani pe care i-ai fi împlinit azi; regret că nu am mai putut să-ți spun nimic din toate astea și față în față. *20 martie 2018*

                                                                 Art. We all heard this one before. But, what is it exactly? Is it dancing? Is it a painting of  some sort?          Someone once told me that art is everywhere, and I didn’t believe him. I chose to believe what everyone else told me: that art is useless, that you can’t do anything with it, and you can’t build a future around it.          But I see it now. I see that I was wrong. It’s  surrounding us. It starts from hearing music for the first time; from the hand of a curious child holding a pencil. It’s your favorite color, your favorite song. Yes, art means painting, dance, theatre.          Art also means love, sadness, the feeling you have when you can sense tears about to rush from your eyes, the blush of the sky when the sun goes away…          And in some way, I always felt drawn to nature, to dying and being born again. I always felt deeply: love, regret, loss, sadness. I always observed things that kids my