inked heartbeats

   Și l-am văzut. Printre o sută de inimi în extaz, printre cine știe câte mâini și voci aruncate în aer, pierzându-se în lumina difuză... L-am văzut; poate așa cum nu-l mai văzuse nimeni până atunci.  Muzica răsuna împrejur întrucât nu-mi mai auzeam propriile gânduri. Nu mă deranja, chiar îmi plăcea sentimentul: felul în care aerul îmbâcsit de melodie și emoții dansa în jurul meu, ajutându-mă să ma țin pe picioare.     El părea serios, tăcut. Avea un aer misterios și totodată jucăuș. Se uita distras oriunde numai în direcția mea nu.     Mai dispărea din când în când prin mulțimea animată de băutură și euforie, dar mereu se întorcea liniștit la noi, la mine. Că asta îi stă în fire, aveam să aflu mai târziu...    La miezul nopții, m-a atins. Ceea ce nu știa el e că mă atinsese de mult cu prima privire ațintită asupra mea.     M-a cuprins cu brațele și și-a sprijinit bărbia de părul meu ciufulit. Nu-mi mai simțeam picioarele. La naiba, nu mai simțeam nimic! Nu mai auzeam muzi

       Sometimes I wonder how my life is going to be. And I lay down with my head leaning on my arm, sitting in silence. I can't hear anything but at the same time I can hear it all. I'm listening to the sound my fridge constantly makes; to the strange crackling noises of my old TV. I can't hear the wind, but somehow I can feel it on my face; on my small shoulders; on my pale skin, even in my bones. Thought it's winter, the shy sunshine cracks throught the window.